Cea mai profundă expresie a creativității umane constituie conceptul de artă.
Nu vom dezbate aici noțiuni specifice ca: abstract, abstracţionism, alegoric, alegorie, compus, compoziţie, decorativ, decoraţie, eclectic, eclectism, expresie, expresiv, fantastic, figurativ, formă, frumos, grotes, ideal, idealizat, kitsch, miniatural, monumental, morfologie, naiv, realist, realism, pictural, plastic, primitiv, simbol, simetrie, stil, canon, modul, proporţie, disproporţie, canon antropometric, secţiune de aur, părţi alicote, imitaţie, friză, relief plat / meplat, ronde-bosse, perspectivă, clarobscur, monocromie, policromi, utilitar, plan central, plan longitudinal, baptisteriu, plan în cruce greacă, boltă pe pandantivi, boltă pe trompe de colţ, boltă cu ecoansoane, ciboriu, cathedra, hrismon, aulic, autoritar, iconografie, iconologie, analiză, discurs, mistic, erminie, izocefalie, hieratism, bidimensional, tridimensional, percepţie vizuală etc. ci vă vom prezenta arta așa cum o vedem noi.
Caricatură
Caricatura este un gen aparte al artelor vizuale, de obicei un desen, deşi poate fi executată şi în alte tehnici, care reprezintă o persoană sau o situaţie printr-o exagerarea intenţionată a unor trăsături sau caracteristici, în scopul satirizării, ridiculizării sau atragerii atenţiei. În România caricatura apare şi ea odată cu emanciparea unei noi societăţi şi formarea unei conştiinţe naţionale pe la jumătatea secolului XIX, în perioada paşoptistă. Umorul amar dar şi atitudinea critică sunt trăsături reprezentative ale poporului român. “A face haz de necaz” este o sintagmă caracteristică romanului şi, adesea, românul a găsit soluţii la problemele sociale şi la cele existenţiale abordând o atitudine ironică, dar mai ales autoironică, nu totdeauna demonstrată a fi şi constructivă dar, cu siguranţă, paleativă şi păstrătoare a unei sănătăţi spirituale. Tradiţia umorului românesc va fi magistral reprezentată de artişti precum C. Jiquidi, A. Murnu, I. Iser, N. Tonitza, C. Ressu, F. Sirato, I. Ross.
George LICURICI 
Născut în 1956 în orăşelul prăfuit de atunci, Roman, aflat la confluenţa Moldovei cu Siretul, George, asa cum îi spun astăzi prietenii, a fost atras încă din copilărie de arte şi ştiinţe. La 12 ani, slujind din pasiune în vacanţele şcolare de vară pe lângă Muzeul de Ştiinţele Naturii, este consemnat în Buletinul Academiei pentru observaţii asupra unui fluture din familia Nymphalidaelor numit Araschnia levana.
Ovidiu Ambrozie BORTĂ 
Ovidiu Ambrozie BORTĂ (BOA) a debutat în caricatură de presă în anul 1997 la cotidianul Bucovina condus şi îngrijit de poetul Ion DRĂGUŞANUL.
Graffiti
Cuvântul graffiti din limba italiană este pluralul substantivului graffito, deşi forma de singular a devenit obscură şi este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafaţă. Ambii termenii englezeşti provin din italiană, cel mai probabil de la graffiato, participiul trecut al verbului graffiare (a zgâria); grafferii antici îşi scrijeleau opera pe pereţi, înainte de apariţia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă a scrie. Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepţiunea modernă a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încă adaptat la limba romanani.
Pictură
Pictura este arta de a concepe şi reprezenta pe o suprafaţă plană, cu ajutorul liniilor, formelor, valorilor şi culorilor, fie elemente ce aparţin realităţii înconjurătoare, fie elemente imaginate de pictor.
Pictura a apărut în preistorie, ca artă rupestră, fiind practicată de-a lungul întregii istorii, de toate popoarele. Constituie una din modalităţile de exprimare şi comunicare ale omului. Departe de a fi o simplă reproducere, mai mult sau mai puţin fidelă a lucrurilor, fiinţelor sau faptelor din ambianţa cotidiană, pictura presupune recrearea acestora, interpretarea în mod creator, transformarea într-o nouă realitate pe care artistul o reprezintă pe un suport bidimensional, slujindu-se de un limbaj specific. Lmbajul însumează o serie de convenţii specifice acestei arte şi este utilizat pentru alcătuirea unor ansambluri picturale complexe şi unitare – operele de artă – care invită privitorul la dialog, la contemplare şi meditaţie, implicându-l afectiv.
