Elementele turcesti si grecesti, intrate in limba din Muntenia si Moldova, se bazeaza, dupa cum se stie, pe un contact direct intre romanii din provinciile istorice pomenite si intre turci si greci. Ele au fost sprijinte, dupa cum iarasi se stie, de prezenta, in tarile noastre, in aproape tot secolul al XVIII-lea, ca si in primele doua decenii ale secolului al XIX-lea, a fanariotilor. Cand dupa 1821 se instaureaza domniile pamantene, in Moldova si Muntenia, cele doua influente scad in mod vertiginos.Procesul in parte inegal de elanizare a Peninsulei Balcanice, petrecut in perioada de dezvoltare a Imperiului Bizantin s-a manifestat prin raspandirea treptata a civilizatiei si a limbei grecesti, mai intai la popoarele din cuprinsul imperiului
Dar limba romana a fost influentata de limba greaca veche in mica masura si numai in domeniul vocabularului. Conditiile in care se desfasoara acum influenta neogreaca asupra limbii romane din Tara Romaneasca si Moldova sunt aproape identice cu cele in care se exercita influenta turca osmanlie. Fiind in slujba sultanilor turci, domnitorii grecu fanarioti au in jurul lor nu numai functionari turci, ci si functionari greci, si chiar carturari greci.

Cancelaria greceasca, numeroasele scoli grecesti, comertul si manastirile conduse de greci, legislatia greceasca, numarul crescand de scrieri grecesti, manuscrise (cronici etc.) sau tiparite, imprima vietii de stat (administratie si jurisdictie), vietii religioase si, partial vietii intelectuale si sociale, un caracter grecesc tot mai pronuntat. Limba neogreaca devine limba oficiala a curtii. Se scriu foarte multe cronici in greceste, privitoare la Tarile Romane, cum sunt cele ale lui Amirtaas, Afenduli, Constantin Caragea, Ioan Cariofil, Const. Dapontes, Fotino etc.

Pana prin 1740, influenta lexicala neogreaca asupra limbii romane este totusi mai redusa. Ea se intensifica numai dupa aceasta data si in special in perioada dintre 1770-1820, cand insasi civilizatia greceasca patrunde mai adanc in Tarile Romane.Cuvintele neogrecesti imprumutate de limba romana in epoca fanariota se refera la viata de stat (politica, administratie, institutii juridice, armata), la viata sociala sau individuala (ierarhia sociala, familie, conversatie, corespondenta, distractii, starea psihica), la viata intelectuala (scoli, tipografii, biblioteci, stiinte, arte), la comert si la meserii si la viata religioasa.

O data cu materialul lexical s-au introdus in limba romana si unele sufixe productive.I.Termeni referitori la organizarea statului

1.Viata politica: schpitru (sceptru), aftocrat (autocrat), apostasie (lepadare de credinta), despotismos (despotism), eterie (revolutie, revolta).2.Administratie: chivernisi (a guverna, a administra), diataxie (ordin, edict),acatastasie (dezordine), afanismos (nimicire), anafora (raport adresat domnului), catagrafie (inventar, recensamant), epitrop (imputernicit).

3.Legislatie: amfithalis (despre frati, nascuti din acelasi tata si din aceeasi mama),diata (testament), eterothalis (despre frati, nascuti din acelasi tata, dar din mame diferite),clironomie (mostenire), navlu (chirie pentru transportul maritim), nomicos (jurist), nomofilax (pazitor al legilor), paraferna (averea sotiei care nu este cuprinsa in zestre si pe care o administreaza si o foloseste sotia).

4.Viata militara: acrovalizmos (hartuiala), iroizmos (eroism), megalopsihie.